Raportul Treynor
Care este raportul Treynor?Raportul Treynor, cunoscut și sub numele de raport recompensă-volatilitate, este o metrică a performanței pentru a determina cât de mult a fost generat randamentul în exces pentru fiecare unitate de risc asumată de un portofoliu.
Randamentul excesiv în acest sens se referă la randamentul câștigat peste randamentul care ar fi putut fi obținut într-o investiție fără riscuri. Deși nu există o investiție reală fără riscuri, facturile de trezorerie sunt adesea folosite pentru a reprezenta rentabilitatea fără riscuri în raportul Treynor. Riscul în raportul Treynor se referă la riscul sistematic măsurat de către un portofoliu beta. Beta măsoară tendința de revenire a unui portofoliu la schimbări, ca răspuns la schimbările în schimbul pieței globale.
Raportul Treynor a fost dezvoltat de Jack Treynor, un economist american care a fost unul dintre inventatorii modelului de prețuri de capital activ (CAPM).
Formula pentru raportul Treynor este:
Treynor Ratio = rp − rfβpwhere: rp = portofoliu returnrf = Rata fără risc βp = Beta din portofoliu \ begin {align} & \ text {Treynor Ratio} = \ frac {r_p - r_f} {\ beta_p} \\ & \ textbf {unde:} \\ & r_p = \ text {Return portofoliu} \\ & r_f = \ text {Rata fără risc} \\ & \ beta_p = \ text {Beta din portofoliu} \\ \ end {aliniat} Treynor Ratio = βp rp −rf unde: rp = returnrf portofoliu = Rata fără risc βp = beta al portofoliului
01:43Raport Treynor: Riscul merită să vă întoarceți?
Ce relevă raportul Treynor?
În esență, raportul Treynor este o măsurare a rentabilității ajustată la risc bazată pe riscul sistematic. Acesta indică cât de mult returnează o investiție, cum ar fi un portofoliu de acțiuni, un fond mutual sau un fond tranzacționat în schimburi, câștigat pentru valoarea de risc pe care investiția și-a asumat-o.
Dacă un portofoliu are o versiune beta negativă, rezultatul raportului nu are sens. Un rezultat al raportului mai mare este mai de dorit și înseamnă că un portofoliu dat este probabil o investiție mai potrivită. Având în vedere că raportul Treynor se bazează pe date istorice, este important de menționat că acest lucru nu indică neapărat performanțele viitoare și un raport nu ar trebui să se bazeze numai pentru deciziile de investiții.
Cum funcționează raportul Treynor
În cele din urmă, raportul Treynor încearcă să măsoare cât de reușită este o investiție prin oferirea de compensații investitorilor pentru asumarea riscului de investiții. Raportul Treynor depinde de beta-ul unui portofoliu - adică de sensibilitatea rentabilităților portofoliului la mișcările de pe piață - pentru a evalua riscul. Premisa din spatele acestui raport este că investitorii trebuie compensați pentru riscul inerent portofoliului, deoarece diversificarea nu îl va elimina.
Cheie de luat cu cheie
- Raportul Treynor este o măsură de risc / rentabilitate care permite investitorilor să ajusteze profiturile unui portofoliu pentru un risc sistematic.
- Un rezultat mai mare al raportului Treynor înseamnă că un portofoliu este o investiție mai potrivită.
- Raportul Treynor este similar cu raportul Sharpe, deși raportul Sharpe folosește o deviație standard de portofolii pentru a ajusta randamentul portofoliului.
Diferența dintre raportul Treynor și raportul Sharpe
Raportul Treynor împărtășește similitudini cu raportul Sharpe și ambele măsoară riscul și randamentul unui portofoliu. Diferența dintre cele două valori este că raportul Treynor utilizează un portofoliu beta, sau un risc sistematic, pentru a măsura volatilitatea în loc să ajusteze randamentul portofoliului folosind deviația standard a portofoliului, așa cum se face cu raportul Sharpe.
Limitările raportului Treynor
O slabiciune principala a raportului Treynor este natura sa retrasa. Este probabil ca investițiile să se comporte și să se comporte diferit în viitor decât în trecut. Precizia raportului Treynor depinde foarte mult de utilizarea unor valori de referință adecvate pentru a măsura beta. De exemplu, dacă raportul Treynor este utilizat pentru a măsura rentabilitatea ajustată la risc a unui fond mutual intern cu capacitate mare, ar fi inadecvat să se măsoare beta-ul fondului în raport cu indicele Russell 2000 Small Stock.
Beta fondului ar fi probabil subestimată în raport cu acest punct de referință, deoarece stocurile cu capacități mari tind să fie mai puțin volatile în general decât plafoanele mici. În schimb, beta trebuie măsurată pe un indice reprezentativ al universului cu capac mare, cum ar fi indicele Russell 1000. În plus, nu există dimensiuni cu privire la clasificarea raportului Treynor. Atunci când compară investiții similare, raportul Treynor mai mare este mai bun, cu toate celelalte, dar nu există o definiție a cât de bine este decât celelalte investiții.
Compararea conturilor de investiții Denumirea furnizorului Descrierea divulgatorului de publicitate × Ofertele care apar în acest tabel provin din parteneriate de la care Investopedia primește compensații.