Utilizarea punctelor de referință în investiții

Un reper este un standard sau o măsură care poate fi utilizat pentru a analiza alocarea, riscul și returnarea unui portofoliu dat. Fondurile individuale și portofoliile de investiții în mod cuprinzător vor avea în general valori de referință pentru analiza standard. O varietate de repere pot fi, de asemenea, utilizate pentru a înțelege performanțele unui portofoliu pe diverse segmente de piață. Investitorii folosesc adesea S&P 500, Barclays Agg și un Trezorerie de un an și atunci când analizează investițiile în spectrul de risc.

Ce este într-un Benchmark?

Reperele includ un portofoliu de valori mobiliare neadministrate care reprezintă un segment de piață desemnat. Instituțiile gestionează aceste portofolii cunoscute sub numele de indexuri. Unele dintre cele mai comune instituții cunoscute pentru managementul indexului sunt Standard & Poor's (S&P), Russell și MSCI.

Indicele reprezintă diferite clase de active de investiții. Un reper poate include măsuri largi, cum ar fi Russell 1000 sau clase de active specifice, cum ar fi stocurile de creștere a capitalului mic din SUA, obligațiuni cu randament ridicat sau piețele emergente. Multe fonduri mutuale și fonduri tranzacționate în schimburi (ETF-uri) din industria investițiilor utilizează indici ca bază pentru o strategie de replicare pasivă. Investiția într-un fond pasiv este în primul rând singura modalitate prin care un investitor cu amănuntul poate investi într-un indice. Evoluția pieței a adus, de asemenea, introducerea indexurilor beta inteligente care oferă indexuri personalizate care rivalizează cu capacitățile managerilor activi. Indicele beta inteligent utilizează metodologii avansate pentru a identifica cea mai bună investiție într-un anumit segment de piață.

O varietate de repere pot fi, de asemenea, utilizate pentru a înțelege performanțele unui portofoliu pe diverse segmente de piață.

Gestionarea riscului

Pentru a ajuta la gestionarea riscului, majoritatea oamenilor investesc într-un portofoliu diversificat care include numeroase clase de active, utilizând, în general, acțiuni și obligațiuni. Valorile riscurilor pot fi utilizate pentru a ajuta la înțelegerea riscurilor acestor investiții. Riscul este cel mai adesea caracterizat prin variabilitate și volatilitate. Mărimea modificării valorii portofoliului măsoară volatilitatea. Investițiile, de exemplu, mărfurile care au valori mai mari în sus și în jos în valoare, cresc volatilitatea. Variabilitatea măsoară frecvența modificării valorii. În general, cu cât variabilitatea este mai mare, cu atât riscul este mai mare.

Măsuri de risc

Mai multe măsuri sunt utilizate pentru a evalua riscul și recompensarea portofoliului, inclusiv abaterea standard, raportul Beta și Sharpe.

• Abaterea standard este o măsură statistică a volatilității. O abatere standard mai mare indică o volatilitate mai mare și un risc mai mare.
• Beta este utilizat pentru a măsura volatilitatea față de un reper. De exemplu, un portofoliu cu o versiune beta de 1, 2 este de așteptat să se deplaseze cu 120%, în sus sau în jos, pentru fiecare modificare a valorii de referință. Se preconizează că un portofoliu cu o versiune beta mai mică va avea o mișcare mai mică și mai mică decât valoarea de referință. De obicei, beta este calculat cu S&P 500 ca punct de referință.
• Rata Sharpe este o măsură pe scară largă a rentabilității ajustate la risc. Raportul Sharpe este randamentul mediu câștigat mai mult decât o investiție fără riscuri, cum ar fi o obligațiune guvernamentală din SUA. Un raport Sharpe mai mare indică un randament global ajustat la riscuri superioare.

Aceste măsuri sunt raportate în mod obișnuit cu fonduri de investiții administrate și, de asemenea, de către furnizorii de index.

Portofolii și Benchmarking

Companiile din fonduri utilizează valori de referință ca un indicator pentru performanța unui portofoliu în raport cu universul său investițional. Managerii de portofoliu vor alege, în general, un etalon care este aliniat la universul lor investițional. Managerii activi încearcă să-și depășească valorile de referință și să ofere alfa deasupra și dincolo de revenirea unui etalon. Este important să țineți cont, însă, că un investitor nu poate investi neapărat în toate titlurile de valoare ale unui indice și, prin urmare, toate investițiile vin cu anumite comisioane asociate care vor reduce restituirea unui indice.

Investitorii pot utiliza, de asemenea, indici individuali, combinați cu valori de risc pentru a-și analiza portofoliile și pentru a alege alocările de portofoliu. Pe piață, S&P 500, Barclays Agg și un tesoreru de un an sunt trei dintre cele mai comune criterii de analiză și înțelegere a mediului de piață și a diverselor oportunități de investiții.

În general, un investitor poate dori să utilizeze S&P 500 ca punct de referință pentru capitaluri proprii, Barclays Agg ca reper pentru venituri fixe și Trezoreria de un an ca o comparație pentru economiile lor lichide. Capitalurile proprii, veniturile fixe și economiile pot avea și mai multe opțiuni granulare. Pentru a ajuta la determinarea unui nivel de referință adecvat pentru investiții, un investitor trebuie să ia în considerare riscul. De exemplu, dacă sunteți dispus să vă asumați o cantitate moderată de risc (profilul dvs. este 6 pe o scară de 1-10), un reper adecvat ar putea fi o alocare de 60-40% care include:

• 60% într-o investiție a indicelui Russell 3000, axată pe un univers al indexului ponderat de capitalizare de piață, care include acțiuni din SUA mari, mijlocii și mici.
• 40% într-o investiție Barclays Aggregate Bond Index, care include un univers al guvernului american și obligațiuni corporative.

În acest scenariu, un investitor ar folosi indicele Russell 3000 ca reper pentru capitaluri proprii, iar Barclays Agg ca reper pentru venituri fixe. De asemenea, pot dori să folosească raportul Sharpe pentru a se asigura că sunt diversificate optim și obținând cea mai mare recompensă pentru fiecare alocare pentru riscul lor.

Considerații cuprinzătoare despre riscuri

Riscul este o componentă centrală a tuturor deciziilor de investiții. Prin simpla utilizare a performanței și a riscurilor unui indice în comparație cu investițiile, un investitor poate înțelege mai bine cum să își aloce investițiile cel mai prudent. Nivelurile de risc variază, de regulă, de investiții de capitaluri proprii, venituri fixe și economii. De regulă, majoritatea investitorilor cu orizonturi de timp mai lungi sunt dispuși să investească mai mult în investiții cu risc mai mare. Orizonturi de timp mai scurte sau o nevoie mai mare de lichiditate vor conduce la investiții cu risc redus în produse cu venituri fixe și economii.

Cu aceste alocări ca ghid, investitorii pot utiliza, de asemenea, indexuri și valori de risc pentru a-și monitoriza portofoliile în cadrul mediului de investiții macro. Piețele își pot schimba treptat nivelul de risc în funcție de diverși factori. Ciclurile economice și politicile monetare pot fi variabile principale care afectează nivelurile de risc. Investitorii activi care folosesc tehnici de analiză de evaluare adecvată pot adesea să valorifice mai ușor oportunitățile de investiții pe măsură ce evoluează. Compararea performanței și a riscului diferitelor criterii de referință pe un întreg portofoliu sau în mod specific cu mandatele fondurilor de investiții poate fi de asemenea importantă pentru asigurarea unei investiții optime.

Linia de jos

Reperele sunt instrumente care pot fi utilizate într-o varietate de moduri pentru investitori. Toate fondurile administrate vor avea un reper stabilit pentru a măsura performanța fondului.

De asemenea, investitorii pot depăși utilizările standard ale evaluării comparative. Utilizarea indexurilor pentru alocarea investițiilor către fonduri pasive cu alocări de portofoliu specifice poate fi o utilizare avansată a evaluării comparative. Investitorii activi pot alege, de asemenea, să urmeze o serie de valori de referință în întregul spectru de risc, analizând aceste criterii împreună cu caracteristicile riscului, pentru a se asigura că investițiile lor sunt plasate optim cu cel mai scăzut risc și cu cel mai mare randament posibil. Monitorizarea metodei de referință și a riscurilor permite, de asemenea, investitorilor să identifice posibilitățile de mutare a investițiilor din portofoliu pentru a profita de oportunitățile de pe piață.

În general, luarea în considerare a diferitelor repere simultan cu caracteristicile riscului lor poate fi o tehnică simplă pentru toate tipurile de investitori. Utilizarea valorilor de referință poate fi foarte valoroasă în analiza investițiilor curente și potențiale. Poate fi, de asemenea, un mod eficient de a se asigura că portofoliul unui investitor este diversificat optim și aliniat la obiectivele sale.