Cum afectează politicile fiscale și monetare cererea agregată?

Cererea agregată (AD) este un concept macroeconomic reprezentând cererea totală de bunuri și servicii dintr-o economie. Această valoare este adesea folosită ca măsură a bunăstării sau creșterii economice. Atât politica fiscală, cât și politica monetară pot avea impact asupra cererii agregate, deoarece pot influența factorii folosiți pentru calcularea acesteia: cheltuielile consumatorilor pentru bunuri și servicii, cheltuieli pentru investiții pentru bunuri de capital de afaceri, cheltuieli guvernamentale pentru bunuri și servicii publice, exporturi și importuri.

Politica fiscală afectează cererea agregată prin modificarea cheltuielilor guvernamentale și a impozitării. Acești factori influențează veniturile de muncă și de gospodărie, care afectează apoi cheltuielile și investițiile consumatorilor.

Politica monetară are impact asupra ofertei de bani într-o economie, care influențează ratele dobânzilor și rata inflației. De asemenea, are impact asupra extinderii afacerii, a exporturilor nete, a ocupării forței de muncă, a costului datoriilor și a costului relativ al consumului față de economisire - toate acestea afectând direct sau indirect cererea agregată.

Formula pentru cererea agregată

Pentru a înțelege modul în care politica monetară și politica afectează cererea agregată, este important să știm cum se calculează AD, care este cu aceeași formulă pentru măsurarea produsului intern brut (PIB) al unei economii:

AD = C + I + G + (X − M) unde: C = Cheltuieli pentru consumatori pentru bunuri și serviciiI = Cheltuieli de investiții pentru bunuri de capital de afaceriG = Cheltuieli guvernamentale pentru bunuri și servicii publiceX = ExporturiM = Importuri \ begin {aliniate} & AD = C + I + G + (X - M) \\ & \ textbf {unde:} \\ & C = \ text {Cheltuieli pentru consumatori pentru bunuri și servicii} \\ & I = \ text {Cheltuieli de investiții pentru bunuri de capital de afaceri} \\ & G = \ text {Cheltuieli guvernamentale pentru bunuri și servicii publice} \\ & X = \ text {Exporturi} \\ & M = \ text {Importuri} \\ \ end {aliniat} AD = C + I + G + (X − M) unde: C = Cheltuieli pentru consumatori pentru bunuri și serviciiI = Cheltuieli de investiții pentru bunuri de capital de afaceriG = Cheltuieli guvernamentale pentru bunuri și servicii publiceX = ExporturiM = Importuri

Încălcarea politicii fiscale și AD

Politica fiscală determină cheltuielile guvernamentale și ratele de impozitare. Politica fiscală expansivă, de regulă adoptată ca răspuns la recesiuni sau șocuri de angajare, crește cheltuielile guvernamentale în domenii precum infrastructura, educația și prestațiile de șomaj.

Potrivit economiei keynesiene, aceste programe pot preveni o schimbare negativă a cererii agregate prin stabilizarea ocupării forței de muncă în rândul angajaților guvernului și a persoanelor implicate în industriile stimulate. Teoria este că ajutoarele de șomaj extinse ajută la stabilizarea consumului și a investițiilor persoanelor fizice care sunt șomere în timpul recesiunii.

În mod similar, teoria spune că politica fiscală contracțională poate fi folosită pentru a reduce cheltuielile guvernamentale și datoriile suverane sau pentru a corecta creșterea de sub control, alimentată de inflația rapidă și bulele de active.

În legătură cu formula cererii agregate, politica fiscală influențează în mod direct elementul de cheltuieli guvernamentale și are impact indirect asupra elementelor de consum și investiții.

Încălcarea politicii monetare și AD

Politica monetară este adoptată de băncile centrale prin manipularea ofertei de bani într-o economie. Oferta de bani influențează ratele dobânzii și inflația, ambele fiind determinanți majori ai ocupării forței de muncă, costul datoriei și nivelul consumului.

Politica monetară expansivă implică o bancă centrală, fie achiziționarea de note de trezorerie, scăderea ratelor dobânzilor la împrumuturile către bănci, fie reducerea cerinței de rezervă. Toate aceste acțiuni cresc oferta de bani și duc la scăderea ratelor dobânzilor.

Acest lucru creează stimulente pentru bănci pentru împrumuturi și pentru întreprinderi să împrumute. Extinderea afacerii finanțate prin datorie poate afecta pozitiv cheltuielile și investițiile consumatorilor prin angajare, crescând astfel cererea agregată.

De asemenea, politica monetară în expansiune face consumul mai atractiv în raport cu economiile. Exportatorii beneficiază de inflație, deoarece produsele lor devin relativ mai ieftine pentru consumatorii din alte economii.

Politica monetară contracțională este adoptată pentru a stopa ratele inflației excepțional de ridicate sau pentru a normaliza efectele politicii expansive. Strângerea ofertei de bani descurajează expansiunea afacerii și cheltuielile consumatorilor și afectează negativ exportatorii, ceea ce poate reduce cererea agregată.