Cum sunt legate cheltuielile cu amortizarea acumulată și amortizarea?

Deprecierea acumulată este suma totală pe care o companie își amortizează activele, în timp ce cheltuiala cu amortizarea este suma care este amortizată de o companie pentru o singură perioadă. În esență, amortizarea acumulată este suma totală a costului unei companii care a fost alocat cheltuielilor de depreciere de la punerea în funcțiune a activului.

Ce este amortizarea acumulată?

Contul de depreciere acumulat este un cont contra-activ din bilanțul companiei, ceea ce înseamnă că are un sold de credit. Acesta apare în bilanț ca o reducere din valoarea brută a activelor fixe raportate.

Valoarea deprecierii acumulate pentru un activ sau grup de active va crește în timp, pe măsură ce cheltuielile cu amortizarea continuă să fie creditate cu privire la active. Atunci când un activ este în cele din urmă vândut sau scos din uz, valoarea amortizării acumulate care este asociată cu acel activ va fi inversată, eliminând toate înregistrările activului din bilanțul companiei.

Ce sunt cheltuielile cu amortizarea?

Pe de altă parte, cheltuielile cu amortizarea sunt partea alocată din costul mijloacelor fixe ale unei companii adecvate pentru perioada respectivă. Cheltuielile cu amortizarea sunt recunoscute în contul de profit ca o cheltuială fără numerar care reduce venitul net al companiei. În scopuri contabile, cheltuiala cu amortizarea este debitată, iar amortizarea acumulată este creditată.

Este considerată o cheltuială fără numerar, deoarece intrarea în amortizare recurentă lunară nu implică o tranzacție în numerar. Din această cauză, situația fluxurilor de numerar pregătite prin metoda indirectă adaugă înapoi cheltuielile cu amortizarea pentru a calcula fluxul de numerar din operațiuni. Metodele tipice de depreciere pot include linia dreaptă, soldul cu două declinuri și unitățile de producție.

Exemplu de amortizare și amortizare acumulată

Metoda liniară percepe aceeași sumă în fiecare an ca și amortizarea, calculată ca:

SLD = Costul activului - Valoarea salvăriiUtilizare pe tot parcursul vieții: SLD = Amortizare linie dreaptă \ begin {align} & \ text {SLD} = \ dfrac {\ text {Cost activ} - \ text {Valoare salvare}} {\ text {Viață utilă }} \\ & \ textbf {unde:} \\ & \ text {SLD = Amortizare linie dreaptă} \\ \ end {align} SLD = Costuri utile LifeAsset Cost-Salvage value unde: SLD = Amortizare linie dreaptă

Ca exemplu, Compania ABC a cumpărat o echipament pentru 250.000 USD la începutul anului. Valoarea reziduală a echipamentului este de 25.000 USD, cu o durată de viață utilă de 10 ani. Cheltuielile cu amortizarea anuală, utilizând amortizarea liniară, ar fi de 22 500 $ pe an.

În fiecare an, se adaugă 22.500 USD în contul de amortizare acumulat. La sfârșitul celui de-al cincilea an, valoarea amortizării acumulate ar fi egală cu 112.500 dolari sau 22.500 dolari în amortizare anuală înmulțită cu cinci ani.

Amortizarea acumulată și valoarea contabilă

Deprecierea acumulată este utilizată la calcularea valorii contabile nete a unui activ. Aceasta este suma pe care o companie are un activ în bilanțul său. Valoarea contabilă netă este costul unui activ scăzut de deprecierea acumulată. De exemplu, o companie a achiziționat un echipament de tipărire pentru 100.000 USD, iar deprecierea acumulată este de 35.000 USD, atunci valoarea contabilă netă a echipamentului de tipărire este de 65.000 USD.

Deprecierea acumulată nu poate depăși costul unui activ. Dacă un activ este vândut sau cedat, amortizarea acumulată a activului este eliminată din bilanț. Cu toate acestea, valoarea contabilă netă nu reflectă neapărat valoarea de piață a unui activ.

Exemple de metode de amortizare

Dincolo de metoda liniară, există și metoda soldului în scădere. Aceasta este singura altă metodă de depreciere permisă de Serviciul de venituri interne (IRS) în scopuri fiscale. Metoda soldului în declin este calculată astfel:

DBD = (NBV - SV) × 1UL × DR Undeva: NBV = Valoarea contabilă netăSV = Valoarea salvăriiUL = Valoarea utilă RD = Rata amortizării \ begin {aliniată} & \ text {DBD = (NBV - SV)} \ times \ dfrac {1 } {\ text {UL}} \ times \ text {DR} \\ & \ textbf {unde:} \\ & \ text {NBV = Valoarea netă a cărții} \\ & \ text {SV = Valoarea salvării} \\ & \ text {UL = Viață utilă} \\ & \ text {DR = Rata amortizării} \\ \ end {aliniat} DBD = (NBV - SV) × UL1 × DRwhere: NBV = Valoarea netă a cărțiiSV = Valoarea salvăriiUL = Utile lifeDR = rata amortizării

Dacă se utilizează metoda de echilibru dublu-declin (DDB), care este probabil cea mai populară, rata de depreciere din formula de mai sus este 2. De exemplu, o companie achiziționează un echipament de tipărire pentru 100.000 USD. Valoarea de salvare este de 20.000 USD, iar durata sa de viață este de 10 ani.

Cheltuiala cu amortizarea anului 1 folosind metoda DDB ar fi: (100.000 USD - 20.000 $) x (1/10) x 2 = 16.000 $. Cheltuiala cu amortizarea anului 2 ar fi: (84.000 USD - 20.000 $) x (1/10) x 2 = 12.800 USD.

Între timp, sub metoda liniară, cheltuiala cu amortizarea din exemplul de mai sus ar fi de 8.000 USD pe an sau (100.000 USD - 20.000 dolari) / 10. La sfârșitul anului 2, amortizarea acumulată conform metodei DDB ar fi de 28.800 USD, în timp ce sub metoda liniară ar fi 16.000 USD. Cu toate acestea, valoarea anuală a deprecierii prin metoda DDB este mai mică în anii următori. Este utilizat în general pentru active care își pierd rapid valoarea, cum ar fi computerele.