Principal » tranzacționarea algoritmică » Detectarea fraudei din declarațiile financiare

Detectarea fraudei din declarațiile financiare

tranzacționarea algoritmică : Detectarea fraudei din declarațiile financiare

Privind înapoi la Enron, poate compania cea mai cunoscută pentru comiterea fraudei contabile, puteți vedea numeroasele metode care au fost utilizate pentru a îmbunătăți aspectul situațiilor financiare ale acesteia. Prin utilizarea vehiculelor cu scop special din afara bilanțului, firma și-a ascuns datoriile și și-a umflat veniturile. În 1999, au fost create parteneriate cu scopul de a cumpăra acțiuni Enron ca mijloc de îmbunătățire a performanței stocului său. Totul a funcționat o perioadă. Însă practicile contabile agresive ale Enron și manipularea situațiilor financiare au început să izbucnească din control, iar acțiunile sale au fost în cele din urmă descoperite de The Wall Street Journal . La scurt timp, pe 2 decembrie 2001, Enron a depus cererea pentru Capitolul 11 ​​în ceea ce a fost cel mai mare faliment american din istorie, urmând să fie depășit doar de WorldCom mai puțin de un an mai târziu.

Guvernul SUA a răspuns cu măsuri preventive. În ciuda trecerii Legii Sarbanes-Oxley - rezultat direct al scandalurilor Enron, WorldCom și Tyco - improprietățile situațiilor financiare rămân prea frecvente. Și frauda contabilă complexă, cum ar fi cea practicată la Enron, este de obicei extrem de dificilă pentru descoperirea investitorilor de vânzare cu amănuntul. Cu toate acestea, există câteva steaguri roșii de bază care vă ajută. La urma urmei, frauda Enron nu a fost expusă de către analiștii Wall Street, care dețin un IBA League MBA, ci de reporterii care au folosit articole de jurnal și înregistrări publice în procesul lor de due diligence. A fi primul pe scena pentru a descoperi o companie frauduloasă poate fi foarte profitabil din perspectiva unui vânzător scurt și poate fi mai degrabă benefic pentru un investitor sceptic care cântărește în sentimentul general al pieței.

Ce este frauda din situația financiară?

Potrivit unui studiu realizat de Asociația Examinatorilor de Fraude Certificate (ACFE), situația financiară frauduloasă reprezintă aproximativ 10% din incidentele referitoare la infracțiunile cu guler alb. Disproprierea de active și corupția tind să apară la o frecvență mult mai mare, însă impactul financiar al acestor ultime infracțiuni este mult mai puțin sever. ACFE definește frauda drept „înșelăciune sau prezentare greșită pe care o persoană sau o entitate o face să știe că prezentarea greșită ar putea duce la un beneficiu neautorizat pentru persoana respectivă sau pentru entitate sau pentru o altă parte." Lacomia și presiunea în muncă sunt cei mai comuni factori care împing managementul să înșele investitorii și creditorii.

Frauda din situațiile financiare poate apărea sub mai multe forme diferite, deși odată inițiate practici contabile înșelătoare, vor fi utilizate diferite sisteme de manipulare pentru a menține aspectul sustenabilității. Abordările obișnuite pentru îmbunătățirea artificială a aspectului financiar includ: supraevaluarea veniturilor prin înregistrarea vânzărilor preconizate viitoare, subestimarea cheltuielilor prin mijloace precum capitalizarea cheltuielilor de exploatare, umflarea valorii nete a activelor, fără să știe în mod aplicabil un program de amortizare adecvat, ascunderea obligațiilor în afara bilanțul companiei și dezvăluirea incorectă a tranzacțiilor cu părți afiliate și a tranzacțiilor financiare structurate.

Cinci tipuri de bază de fraudă în situațiile financiare există:

  • vânzări fictive
  • recunoașterea necorespunzătoare a cheltuielilor
  • evaluarea incorectă a activelor
  • pasive ascunse
  • dezvăluiri necorespunzătoare

Un alt tip de fraudă în situațiile financiare implică practici de contabilitate pentru cookie-jar, o procedură prin care o firmă va subestima veniturile într-o singură perioadă contabilă și le va menține ca rezervă pentru perioadele viitoare cu performanțe mai slabe. Astfel de proceduri elimină aspectul volatilității din operațiuni.

Și apoi, desigur, există fabricarea totală a enunțurilor. În primăvara anului 2000, investigatorul fraudelor financiare, Harry Markopolos, s-a apropiat de SEC, susținând că afacerile de administrare a averii de 65 de miliarde de dolari a lui Bernard Madoff erau frauduloase. După modelarea portofoliului Madoff, Markopolos și-a dat seama că randamentele constante obținute erau imposibile. De exemplu, potrivit unui interviu acordat investigatorului de fraudă certificat, el a „ajuns la concluzia că pentru ca Madoff să execute strategia de tranzacționare, el a spus că ar fi folosit că ar fi trebuit să cumpere mai multe opțiuni de pe Chicago Board Options Exchange decât de fapt. Din fericire, acest tip de fraudă este destul de rar.

02:12

Detectarea fraudei din declarațiile financiare

Declarația financiară Fraude roșii

Steagurile roșii ale situației financiare oferă o imagine de ansamblu generală asupra semnelor de avertizare de care investitorii ar trebui să țină seama. Acestea nu indică neapărat apariția unei fraude în situațiile financiare, ci doar semnalează că trebuie efectuate cercetări aprofundate pentru a evalua validitatea documentelor corporative. Creditorii ar găsi aceste informații utile pentru a se asigura că nu se acordă împrumuturi firmelor care operează cu un risc ridicat. Investitorii, pe de altă parte, pot dori să ia notă de următorii factori pentru a descoperi noi oportunități de scurtare.

Cele mai obișnuite declarații financiare fraudează steagurile roșii:

  • Anomalii contabile, precum creșterea veniturilor fără o creștere corespunzătoare a fluxurilor de numerar. Vânzările sunt mult mai ușor de manipulat decât fluxul de numerar, dar cele două ar trebui să se deplaseze mai mult sau mai puțin în tandem în timp.
  • Creșterea constantă a vânzărilor în timp ce concurenții stabiliți se confruntă cu perioade cu performanțe slabe. Desigur, acest lucru se poate datora operațiunilor de afaceri eficiente, mai degrabă decât activității frauduloase.
  • O creștere rapidă și inexplicabilă a numărului de vânzări pe zi de creanțe, pe lângă stocurile în creștere. Acest lucru sugerează bunuri învechite pentru care firma înregistrează vânzări viitoare fictive.
  • O creștere semnificativă a performanței companiei în perioada de raportare finală a exercițiului fiscal. Compania poate fi sub o presiune imensă pentru a răspunde așteptărilor analiștilor.
  • Compania menține marje de profit brute consistente, în timp ce industria sa se confruntă cu presiuni de preț. Acest lucru poate indica eșecul recunoașterii cheltuielilor sau recunoașterea agresivă a veniturilor.
  • O acumulare mare de mijloace fixe. O acumulare neașteptată de active fixe poate semnala utilizarea capitalizării cheltuielilor operaționale, mai degrabă decât recunoașterea cheltuielilor.
  • Metodele de amortizare și estimările vieții utile a activelor care nu corespund celor din industria generală. O viață supraevaluată a unui activ va scădea cheltuiala cu amortizarea anuală.
  • Un sistem slab de control intern. Procesele puternice de guvernanță corporativă și de control intern reduc la minimum probabilitatea ca frauda din situațiile financiare să treacă neobservată.
  • Frecvența externă a tranzacțiilor complexe cu terțe părți sau terțe, multe dintre ele nu adaugă valoare tangibilă (pot fi utilizate pentru a ascunde datoriile în afara bilanțului).
  • Firma este la un pas să-și încalce legămintele. Pentru a evita implicitele tehnice, conducerea poate fi obligată să-și ajusteze în mod fraudulos raporturile de pârghie.
  • Auditorul a fost înlocuit, rezultând o perioadă de contabilitate ratată. Înlocuirea auditorului poate semnala o relație disfuncțională, în timp ce perioada de contabilitate ratată oferă timp suplimentar pentru a „repara” situațiile financiare.
  • O sumă disproporționată de compensații de administrare este obținută din bonusuri bazate pe ținte pe termen scurt. Acest lucru oferă stimulent pentru comiterea fraudei.
  • Ceva se simte doar în legătură cu modelul de afaceri, situațiile financiare sau operațiunile corporației

Situația financiară Metode de detectare a fraudei

Indicarea steagurilor roșii poate fi extrem de provocatoare, deoarece firmele care se ocupă de activități frauduloase vor încerca să înfățișeze imaginea stabilității financiare și a operațiunilor normale ale afacerilor. Analiza situațiilor financiare verticale și orizontale introduce o abordare simplă pentru detectarea fraudei. Analiza verticală presupune luarea fiecărui element din contul de profit ca procent din venituri și compararea tendințelor de la an la an, care ar putea fi un motiv potențial de îngrijorare. O abordare similară poate fi, de asemenea, aplicată bilanțului, folosind activele totale ca referință de comparație, pentru a monitoriza abaterile semnificative de la activitatea normală. Analiza orizontală pune în aplicare o abordare similară prin care, mai degrabă decât ca un cont să servească drept punct de referință, informațiile financiare sunt reprezentate ca procent din cifrele anilor de bază. De asemenea, variațiile inexplicabile ale procentelor pot servi ca un steag roșu care necesită analize suplimentare.

Analiza comparativă a raportului permite, de asemenea, analiștilor și auditorilor să identifice discrepanțele în situațiile financiare ale firmei. Analizând raporturile, se pot determina și analiza informațiile cu privire la vânzările zilnice în creanțe, multipli de levier și alte valori vitale. O abordare matematică, cunoscută sub numele de Modelul Beneish, evaluează opt rapoarte pentru a determina probabilitatea manipulării câștigurilor. În analiză sunt luate în considerare calitatea activelor, deprecierea, marja brută, efectul de levier și alte variabile. Combinând variabilele în model, se calculează un scor M; o valoare mai mare de -2.22 garantează investigații suplimentare, deoarece firma poate să-și manipuleze câștigurile, în timp ce un scor M mai mic decât -2.22 sugerează că compania nu este un manipulator Asemănător celor mai multe strategii legate de raport, imaginea completă poate fi doar exactă prezentate odată ce multiplii sunt comparați cu industria și cu media istorică a firmei specifice.

Linia de jos

Cunoașterea corectă a indicatorilor roșii pentru a evita companiile care se ocupă de practici contabile fără scrupule este un instrument util pentru a asigura siguranța investițiilor dvs.

Compararea conturilor de investiții Denumirea furnizorului Descrierea divulgatorului de publicitate × Ofertele care apar în acest tabel provin din parteneriate de la care Investopedia primește compensații.
Recomandat
Lasă Un Comentariu