Calcularea ratei de rentabilitate obligatorii - RRR

Rata de rentabilitate necesară (RRR) este suma minimă de profit (rentabilitate) pe care un investitor o va primi pentru asumarea riscului de a investi într-un stoc sau un alt tip de garanție. De asemenea, RRR poate fi utilizat pentru a calcula cât de profitabil ar putea fi un proiect în raport cu costul finanțării proiectului. RRR semnalează nivelul de risc implicat în angajarea unei proiecte sau investiții. Cu cât randamentul este mai mare, cu atât nivelul riscului este mai mare. Un randament mai mic înseamnă, în general, că există un risc mai mic. RRR este utilizat în mod obișnuit în finanțele corporative și la evaluarea acțiunilor (acțiuni). Puteți utiliza RRR pentru a calcula rentabilitatea potențială a investiției (ROI).

Când privim un RRR, este important să ne amintim că nu are în vedere inflația. De asemenea, rețineți că rata de rentabilitate necesară poate varia între investitori în funcție de toleranța lor la risc.

Rata de rentabilitate obligatorie

Ce consideră RRR

Pentru a calcula rata de rentabilitate necesară, trebuie să analizați factori precum rentabilitatea pieței în ansamblu, rata pe care o puteți obține dacă nu ați asuma niciun risc (rata de rentabilitate fără riscuri) și volatilitatea unui stoc (sau costul total al finanțării unui proiect).

Rata de rentabilitate necesară este o măsură dificilă de identificat, deoarece persoanele care efectuează analiza vor avea estimări și preferințe diferite. Preferințele de rentabilitate a riscului, așteptările la inflație și structura de capital a unei firme joacă toate un rol în determinarea ratei solicitate. Fiecare dintre aceștia, printre alți factori, poate avea efecte majore asupra valorii intrinseci a unui activ. La fel ca în multe lucruri, practica face perfectă. Pe măsură ce vă perfecționați preferințele și selectați estimările, deciziile dvs. de investiții vor deveni dramatic mai previzibile.

Modele de reducere

O utilizare importantă a ratei de rentabilitate solicitate constă în reducerea majorității tipurilor de modele de fluxuri de numerar și a unor tehnici de valoare relativă. Reducerea diferitelor tipuri de fluxuri de numerar va utiliza rate ușor diferite cu aceeași intenție - pentru a găsi valoarea actuală netă (VNV).

Utilizările comune ale ratei de rentabilitate necesare includ:

• Calcularea valorii actuale a veniturilor din dividende în scopul evaluării prețurilor acțiunilor
• Calcularea valorii actuale a fluxului de numerar liber la capitaluri proprii
• Calcularea valorii actuale a fluxului de numerar liber de operare

Analistii iau decizii de capitaluri proprii, datorii și extindere corporativă, plasând o valoare pe numerarul periodic primit și măsurându-l cu numerarul plătit. Scopul este de a primi mai mult decât ați plătit. Finanțele corporative se concentrează pe cât de mult profit obțineți (randamentul) comparativ cu cât ați plătit pentru a finanța un proiect. Investiția în capitaluri proprii se concentrează asupra rentabilității comparativ cu riscul asumat în realizarea investiției.

Capitaluri proprii și datorii

Investiția în capitaluri proprii utilizează rata de rentabilitate necesară în diverse calcule. De exemplu, modelul de reducere a dividendelor folosește RRR pentru a actualiza plățile periodice și pentru a calcula valoarea stocului. Puteți găsi rata de rentabilitate necesară utilizând modelul de preț al activelor de capital (CAPM).

CAPM necesită să găsiți anumite intrări, inclusiv:

• Rata fără riscuri (RFR)
• Beta din stoc
• Randamentul preconizat al pieței

Începeți cu o estimare a ratei fără riscuri. Ați putea utiliza randamentul până la scadență (YTM) al unei facturi de 10 ani ale Trezoreriei - să zicem că este de 4%. În continuare, luați prima de risc de piață preconizată pentru stoc, care poate avea o gamă largă de estimări.

De exemplu, acesta ar putea varia între 3% și 9%, pe baza unor factori precum riscul de afaceri, riscul de lichiditate și riscul financiar. Sau, îl puteți deduce din rentabilitățile anuale ale pieței. În scop ilustrativ, vom folosi 6% mai degrabă decât oricare dintre valorile extreme. Adesea, rentabilitatea pieței va fi estimată de o firmă de brokeraj și puteți scădea rata fără riscuri.

Sau, puteți utiliza beta-ul stocului. Beta pentru un stoc poate fi găsită pe majoritatea site-urilor de investiții. De exemplu, consultați această pagină web investopedia.com pentru versiunea beta a companiei Coca-Cola situată în secțiunea din dreapta sus a paginii.

Pentru a calcula beta manual, utilizați următorul model de regresie:

Returnare stoc = α + βstockRmarketwhere: βstock = Beta coeficient pentru stockRmarket = Returnare preconizată de pe piață α = Randament excesiv de măsurare constantă pentru nivel de risc crescut \ begin {align} & \ text {Stock Return} = \ alpha + \ beta_ \ text {stock} \ text {R} _ \ text {market} \\ & \ textbf {unde:} \\ & \ beta_ \ text {stock} = \ text {Coeficient beta pentru stoc}} \ \ & \ text { R} _ \ text {market} = \ text {Returnare așteptată de la piață} \\ & \ alpha = \ text {Randament de măsurare constantă în exces pentru un} \\ & \ text {nivel de risc dat} \\ \ end { aliniat} Returnarea stocului = α + βstock Rmarket unde: βstock = coeficientul beta pentru stocul comercial = Returnarea preconizată de pe piață α = Randamentul excesiv de măsurare a randamentului de risc crescut

_Stocul β este coeficientul beta pentru stoc. Aceasta înseamnă că este convergența dintre acțiuni și piață, împărțită la variația pieței. Vom presupune că beta este 1, 25.

_Piața R este rentabilitatea preconizată de pe piață. De exemplu, rentabilitatea S&P 500 poate fi utilizată pentru toate stocurile care tranzacționează și chiar pentru unele stocuri care nu se află pe index, ci legate de întreprinderile care sunt.

Acum, reunim aceste trei numere folosind CAPM:

E (R) = RFR + βstock × (Rmarket − RFR) = 0, 04 + 1, 25 × (.06 −04) = 6, 5% unde: E (R) = Rata de rentabilitate necesară sau rentabilitatea preconizatăRFR = Rata fără riscβstock = Coeficientul beta pentru stocul de piață = Returnarea preconizată de pe piață (Rmarket − RFR) = Prima de risc de piață sau returnarea deasupra ratei fără risc pentru a se adapta riscului sistematic suplimentar \ begin {align} & \ text {E (R)} = \ text {RFR} + \ beta_ \ text {stock} \ times (\ text {R} _ \ text {market} - \ text {RFR}) \\ & \ quad \ quad = 0.04 + 1.25 \ times (.06 -. 04) \\ & \ quad \ quad = 6.5 \% \\ & \ textbf {unde:} \\ & \ text {E (R)} = \ text {Rata de rentabilitate necesară sau rentabilitatea preconizată} \\ & \ text {RFR} = \ text {Rata fără riscuri} \\ & \ beta_ \ text {stock} = \ text {Coeficient beta pentru stoc} \\ & \ text {R} _ \ text {market} = \ text {Returnare preconizată de pe piață} \\ & (\ text {R} _ \ text {market} - \ text {RFR}) = \ text {Prima de risc de piață sau returnare mai sus} \\ & \ text {the risk- tarif gratuit pentru a găzdui suplimentar} \\ & \ text {risc nesistematic} \\ \ end {aliniat} E (R) = RFR + βstock × (Rmarket −R FR) = 0, 04 + 1, 25 × (.06 − .04) = 6, 5% unde: E (R) = Rata de rentabilitate necesară sau rentabilitatea preconizatăRFR = Rata fără riscβstock = Coeficient beta pentru stocul comercial = Returnare preconizată de la piață (Rmarket −RFR) = Prima de risc de piață sau returnarea peste rata fără riscuri pentru a se adapta riscului sistematic suplimentar

Abordare privind reducerea dividendelor

O altă abordare este modelul de reducere a dividendelor, cunoscut și sub numele de modelul de creștere Gordon (GGM). Acest model determină valoarea intrinsecă a unei acțiuni bazată pe creșterea dividendelor la o rată constantă. Găsind prețul curent al acțiunilor, plata dividendelor și o estimare a ratei de creștere a dividendelor, puteți rearanja formula în:

Valoare stoc = D1k − gwhere: D1 = Dividend anual estimat pe acțiune = Rata de reducere a investitorului sau rata de rentabilitate necesară = Rata de creștere a dividendului \ begin {aliniat} & \ text {Valoare stoc} = \ frac {D_1} {k - g} \\ & \ textbf {unde:} \\ & D_1 = \ text {Dividend anual estimat pe acțiune} \\ & k = \ text {Rata de actualizare a investitorului sau rata de rentabilitate necesară} \\ & g = \ text {Creștere rata dividendului} \\ \ end {aliniat} Valoare stoc = k − gD1 unde: D1 = Dividend anual estimat pe acțiune = Rata de actualizare a investitorului sau rata de rentabilitate necesară = Rata de creștere a dividendului

Este important să existe anumite ipoteze, în special creșterea continuă a dividendului la o rată constantă. Deci, acest calcul funcționează doar cu companii care au rate de creștere stabile a dividendelor pe acțiune.

RRR în Finanțe corporative

Deciziile de investiții nu se limitează la stocuri. În finanțele corporative, de fiecare dată când o companie investește într-o campanie de extindere sau de marketing, un analist poate analiza randamentul minim al acestor cereri de cheltuieli în raport cu gradul de risc pe care firma l-a cheltuit. Dacă un proiect curent oferă un randament mai mic decât alte proiecte potențiale, proiectul nu va merge mai departe. Mulți factori - incluzând riscul, intervalul de timp și resursele disponibile - iau decizia de a merge înainte cu un proiect. Totuși, de obicei, rata de rentabilitate necesară este factorul esențial atunci când se decide între mai multe investiții.

În finanțele corporative, atunci când analizăm o decizie de investiții, rata generală de rentabilitate necesară va fi costul mediu ponderat al capitalului (WACC).

Structura Capitala

Costul mediu ponderat al capitalului

Costul mediu ponderat al capitalului (WACC) este costul finanțării de noi proiecte bazate pe modul în care este structurată o companie. Dacă o companie finanțează 100% datorii, atunci utilizați dobânda pentru datoria emisă și ajustați pentru impozite - deoarece dobânda este deductibilă fiscal - pentru a determina costul. În realitate, o corporație este mult mai complexă.

Adevăratul cost al capitalului

Găsirea costului real al capitalului necesită un calcul bazat pe o serie de surse. Unii ar putea chiar să susțină că, în anumite presupuneri, structura capitalului este irelevantă, așa cum este evidențiat în teorema Modigliani-Miller. Conform acestei teorii, valoarea de piață a unei firme este calculată folosind puterea sa de câștig și riscul de activ al acesteia. De asemenea, presupune că firma este separată de modul în care finanțează investiții sau distribuie dividende.

Pentru a calcula WACC, luați ponderea sursei de finanțare și multiplicați-o cu costul corespunzător. Cu toate acestea, există o excepție: înmulțiți porțiunea datoriei cu o minus rata de impozitare, apoi adăugați totalurile. Ecuația este:

WACC = Wd [kd (1-t)] + Wps (kps) + Wce (kce) unde: WACC = Costul mediu ponderat al capitalului (rata de rentabilitate necesară pe întreaga firmă) Wd = Greutatea datorieikd = Costul finanțării datoriei = Taxa fiscală Wps = Greutatea acțiunilor preferate = Costul acțiunilor preferateWce = Greutatea acțiunilor comune = Costul capitalului propriu \ begin {align} & \ text {WACC} = W_d [k_d (1 - t)] + W_ {ps} ( k_ {ps}) + W_ {ce} (k_ {ce}) \\ & \ textbf {unde:} \\ & \ text {WACC} = \ text {Costul mediu ponderat al capitalului} \\ & \ text {( rata de rentabilitate obligatorie la nivelul întregii firme)} \\ & W_d = \ text {Greutatea datoriei} \\ & k_d = \ text {Costul finanțării datoriei} \\ & t = \ text {Cota impozitului} \\ & W_ {ps} = \ text {Greutatea acțiunilor preferate} \\ & k_ {ps} = \ text {Costul acțiunilor preferate} \\ & W_ {ce} = \ text {Greutatea acțiunilor preferate} \\ & k_ {ce} = \ text {Costul comun capitaluri proprii} \\ \ end {aliniat} WACC = Wd [kd (1 − t)] + Wps (kps) + Wce (kce) unde: WACC = Costul mediu ponderat al capitalului (pe întreaga firmă rata de rentabilitate necesară) Wd = Greutatea datoriei kd = Costul finanțării datorieit = Rata impozitului Wps = Greutatea preferinței rred partskps = Costul acțiunilor preferateWce = Greutatea capitalului propriu = Costul capitalului propriu

Atunci când avem de-a face cu decizii corporative de extindere sau asumare de proiecte noi, rata de rentabilitate necesară este utilizată ca punct de referință al rentabilității minime acceptabile, având în vedere costurile și randamentul altor oportunități de investiții disponibile.