Pericolele mișcărilor valutare

Devalorizarea și reevaluarea sunt modificări oficiale ale valorii unei monede a națiunii în raport cu alte monede. Termenii sunt utilizați în general pentru a face referire la modificările sancționate oficial în valoarea unei monede în cadrul unui regim de curs de schimb fix. Astfel, devalorizarea și reevaluarea sunt de obicei evenimente o singură dată - deși ocazional pot apărea o serie de astfel de schimbări - care sunt de obicei mandatate de guvern sau de banca centrală a unei națiuni.

În schimb, modificările nivelurilor de valută care operează în cadrul unui sistem de curs de schimb flotant sunt cunoscute sub denumirea de depreciere și apreciere a monedei și sunt declanșate de forțele pieței. Paradoxal, deși devalorizarea și reevaluarea devin o problemă mai mică pentru economia globală, deoarece majoritatea națiunilor majore au adoptat sisteme de curs de schimb flotant, mișcările cursului de schimb continuă să exercite o influență semnificativă asupra averilor economice ale majorității națiunilor.

Sistemul de schimb fix

Devalorizarea se referă la o ajustare descendentă a cursului de schimb oficial al unei monede, în timp ce reevaluarea se referă la o ajustare ascendentă a cursului de schimb. Pentru a înțelege de ce apar, trebuie mai întâi să vă faceți o idee despre conceptul de curs de schimb fix.

Într-un sistem de curs de schimb fix, moneda internă a unei națiuni este fixată la o monedă majoră unică, cum ar fi dolarul american sau euro, sau este atașată la un coș de valute. Rata de schimb inițială este stabilită la un anumit nivel și poate fi lăsată să fluctueze într-o anumită bandă, în general un procent fix de fiecare parte a ratei de bază. Frecvența modificărilor cursului de schimb fix depinde de filozofia nației. Unele țări dețin aceeași rată de ani buni, în timp ce altele o pot ajusta ocazional pentru a reflecta fundamentele economice.

Dacă cursul de schimb real se abate semnificativ de la rata de bază și se mută din banda permisă, banca centrală va interveni pentru a-l readuce în conformitate cu rata de bază vizată. De exemplu, să presupunem că o monedă ipotetică numită Pseudo-dolar (PSD) este fixată în dolarul american cu o rată de 5 PSD pe USD, cu o bandă permisă de 2% pe ambele părți ale ratei de bază, sau de 4, 90 la 5, 10. Dacă PSD apreciază (adică tranzacționează sub nivelul inferior al benzii permise) să spună 4.88, banca centrală va vinde moneda internă (PSD) și va cumpăra moneda străină (USD) la care este fixată moneda internă. În schimb, dacă PSD se depreciază și tranzacționează aproape sau peste 5, 10 capătul superior al benzii permise, banca centrală va cumpăra moneda internă (PSD) și va vinde moneda străină (USD).

Cauzele devalorizării și reevaluării

În timp ce devalorizarea este mult mai comună decât reevaluarea, ambele apar deoarece rata de schimb a fost stabilită la un nivel artificial scăzut sau ridicat. Acest lucru face din ce în ce mai dificil pentru banca centrală să apere rata fixă, care la rândul său atrage atenția nedorită a speculanților de monedă care pierd puțin timp în testarea rezolvării băncii centrale pentru apărarea cursului de schimb fix. O bancă centrală trebuie să aibă rezerve valutare suficiente pentru a fi dispusă să cumpere toate sumele oferite ale monedei sale la cursul de schimb fix. Dacă aceste rezerve valutare sunt insuficiente, banca ar putea să nu aibă altă opțiune decât să devalorizeze moneda.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple de devalorizare a monedei a fost ieșirea de lire sterline din Mecanismul cursului de schimb (ERM) în septembrie 1992. ERM a fost un precursor al creării monedei euro și a fost un sistem pentru legarea valorii lirei și alte monede față de marca Deutsche, pentru a obține stabilitate economică și inflație scăzută. La 16 septembrie 1992 - zi care mai târziu a fost poreclită „Black Wednesday” în presa britanică - lira a intrat în atac masiv speculativ, în timp ce speculanții valutari considerau că moneda se tranzacționa la un nivel artificial ridicat. În încercarea de a reduce frenezia speculativă, Banca Angliei a luat măsuri de urgență, cum ar fi autorizarea folosirii miliarde de lire sterline pentru a apăra moneda și creșterea ratelor dobânzii de la 10% la 12% la 15% în timpul zilei. Aceste măsuri nu au fost de niciun folos, întrucât lira a fost forțată să iasă din ERM, alocând legendarului administrator de fonduri speculative George Soros un profit de un miliard de dolari pe poziția sa de lire sterline.

Efecte asupra economiei

Devalorizarea are adesea un efect negativ asupra economiei inițial, deși, în cele din urmă, rezultă o creștere substanțială a exporturilor și o contracție concomitentă a deficitului de cont curent, fenomen cunoscut sub numele de J-Curve. În perioada inițială după devalorizare, importurile devin mult mai scumpe, în timp ce exporturile rămân stagnate, ceea ce duce la un deficit de cont curent mai mare. Valoarea mai mică a monedei interne poate duce, de asemenea, la articolele importate care costă mult mai mult, ceea ce duce la inflație „importată”. Cu timpul, însă, moneda internă mai mică face exporturile mai competitive pe piețele globale, în timp ce consumatorii pot evada importurile costisitoare, ceea ce duce la o îmbunătățire a deficitului de cont curent.

În mai multe cazuri, devalorizarea a fost însoțită și de zboruri masive de capital, deoarece investitorii străini își extrag capitalul din țară. Acest lucru agravează în continuare impactul economic al devalorizării, deoarece închiderea industriilor dependente de capitalul străin crește șomajul și scade creșterea economică, declanșând o recesiune. Efectele recesiunii pot fi amplificate de rate ale dobânzii mai mari care au fost introduse pentru a apăra moneda internă. Uneori, devalorizarea creează, de asemenea, un efect de contagiune, așa cum a fost exemplificat de criza asiatică din 1997, în care crizele valutare afectează o serie de națiuni - în mare parte economii în curs de dezvoltare - cu fundamente economice similare și agitate.

Reevaluarea nu are aceleași efecte de anvergură ca devalorizarea, întrucât reevaluarea este, în general, precipitată de o îmbunătățire rapidă - mai degrabă decât de o deteriorare - a fundamentelor economice. De-a lungul timpului, o reevaluare este probabil să conducă la un excedent de cont curent al unei națiuni care să se micșoreze într-o anumită măsură

Impactul portofoliului

Întrucât devalorizarea monedelor este de departe evenimentul cel mai probabil, investitorii ar trebui să fie conștienți de riscurile pe care le prezintă devalorizarea, deoarece poate avea un impact asupra rentabilității portofoliului, în special în cazul contagiunii valutare.

Presupunem că aveți 10% din portofoliul dvs. în obligațiuni exprimate în Pseudo-dolari descrise anterior, cu un randament curent de 5%. Acum, dacă Pseudo-dolari suferă o devalorizare de 20%, randamentul dvs. net din aceste obligațiuni ar fi de -15%, mai degrabă decât + 5%. Drept urmare, randamentul general al portofoliului dvs. ar scădea cu 1, 5% (adică 10% din greutatea portofoliului X -15%).

Dar să spunem că dețineți un total de 40% din portofoliul dvs. în activele pieței emergente, iar acestea sunt afectate de efectul de contagiune al devalorizării Pseudo-dolarului. Dacă aceste active ale pieței emergente scad și cu 20%, rentabilitatea totală a portofoliului dvs. ar fi scăzută cu 8% foarte substanțial,

Ce să veghezi

• Rămâneți la curent cu capacitățile de monedă - Una dintre cele mai mari probleme valutare cu care se confruntă economia globală din ultimii ani a fost suprimarea artificială a yuanului chinez, care a ajutat China să obțină o cotă de piață masivă la exporturile globale. China a permis yuanului să se aprecieze treptat, pe fondul apelurilor stridente din partea Statelor Unite și a altor națiuni pentru o reevaluare rapidă a yuanului. Într-un fel sau altul, această problemă ar putea avea un impact major asupra economiei globale, deci rămâneți la curent cu evoluțiile din acest front.
• Limitați-vă expunerea la piețele emergente la fonduri de deteriorare - Contagiunea valutară este o amenințare reală pentru portofoliul dvs., astfel încât să vă limitați expunerea la piețele emergente ale căror fundamente economice se deteriorează. În special, aveți grijă de națiunile cu deficit de cont curent și rate mari ale inflației. Monedele națiunilor precum India și Indonezia, care au aceste caracteristici, au fost printre cei mai slabi performanți din vara anului 2013, întrucât perspectiva Rezervei Federale a Statelor Unite va reduce programul de cumpărare a obligațiunilor (ceea ce a fost văzut ca un semnal al înăspririi politicii monetare. ) a declanșat o fugă de capital masivă în afara piețelor emergente.
• Luați în considerare impactul mișcărilor de monedă asupra profiturilor dvs. generale de portofoliu - Deținerea de active într-o monedă care apreciază vă poate stimula randamentul portofoliului. În schimb, așa cum s-a arătat în exemplul anterior, deținerea activelor într-o monedă care se depreciază poate influența performanța portofoliului. Prin urmare, luați în considerare efectul aprecierii și deprecierii monedei asupra profiturilor totale ale portofoliului.

Linia de jos

Devalorizarea monedelor poate fi o sursă ascunsă a riscului de portofoliu, mai ales dacă are ca efect un contagiune. Investitorii ar trebui să fie conștienți de acest risc pentru portofoliile lor și, de asemenea, să ia în considerare impactul mișcărilor de monedă asupra profitului total al portofoliului.