Cele trei mari declarații financiare: modul în care acestea sunt interconectate

Informațiile găsite în situațiile financiare ale unei organizații constituie baza contabilității corporative. Aceste date sunt analizate de către conducere, investitori și creditori în scopul evaluării poziției financiare a companiei.

Datele găsite în bilanț, în contul de profit și în situația fluxurilor de trezorerie sunt utilizate pentru a calcula raporturi financiare importante care oferă informații despre performanța financiară a companiei și problemele potențiale care ar trebui să fie abordate. Bilanțul, situația veniturilor și situația fluxului de numerar oferă fiecare detalii unice, cu informații care sunt toate interconectate. Împreună, cele trei declarații oferă o prezentare cuprinzătoare a activităților de exploatare ale companiei.

Bilanțul

De asemenea, denumită situația financiară, bilanțul unei companii oferă informații despre ceea ce merită compania din perspectiva valorii contabile. Bilanțul este împărțit în trei categorii și oferă rezumări ale activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale companiei la o dată specifică.

În general, o analiză cuprinzătoare a bilanțului poate oferi câteva vizualizări rapide. Pentru ca bilanțul să „echilibreze”, activele trebuie să fie egale cu pasive plus capitaluri proprii. Analistii vad activele minus pasivele ca valoare contabila sau capitaluri proprii ale firmei. În unele cazuri, analiștii pot, de asemenea, analiza capitalul total al firmei care analizează pasivul și capitalurile proprii. În partea de activ a bilanțului, analiștii vor analiza, de obicei, activele pe termen lung și cât de eficient își gestionează o companie creanțele pe termen scurt.

Există o varietate de raporturi pe care analiștii le utilizează pentru a măsura eficiența bilanțului companiei. Unele dintre cele mai frecvente includ cifra de afaceri a activelor, raportul rapid, cifra de afaceri de creanțe, zile la vânzări, datoria la active și datoria la capitaluri proprii.

Situația veniturilor

Declarația de venit a unei companii oferă detalii despre veniturile pe care le obține o companie și cheltuielile implicate în activitățile sale de exploatare. În general, oferă mai multe detalii granulare despre activitățile holistice de operare ale unei companii. În general, declarația de venit arată cheltuielile directe, indirecte și de capital pe care le suportă o companie.

Începând cu direct, linia de top raportează nivelul veniturilor pe care le-a câștigat o companie într-un anumit interval de timp. Apoi arată cheltuielile direct legate de obținerea acestor venituri. Cheltuielile directe sunt, în general, grupate în costul bunurilor vândute sau costul vânzărilor, care reprezintă costuri directe cu ridicata. Costurile vânzărilor sunt scăzute din venituri pentru a ajunge la profit brut. Profitul brut este apoi deseori analizat în comparație cu vânzările totale pentru a identifica marja de profit brut a unei companii.

Cheltuielile indirecte sunt, de asemenea, o parte importantă a situației de venit. Cheltuielile indirecte formează oa doua categorie și arată toate costurile asociate indirect cu activitățile generatoare de venituri ale unei firme. Aceste costuri pot include salarii, cheltuieli generale și administrative, cercetare și dezvoltare, precum și amortizarea și amortizarea. Împreună, aceste cheltuieli indirecte sunt scăzute din profitul brut pentru a identifica veniturile operaționale.

Categoria finală a factorilor situației de venit în cheltuielile de capital. Ultimele cheltuieli care trebuie luate în considerare aici includ dobânzi, impozite și articole extraordinare. Scăderea acestor elemente are ca rezultat venitul net net sau suma totală a câștigurilor pe care le-a obținut o companie.

Oferind o mare transparență în activitățile de exploatare ale companiei, situația de venit este, de asemenea, un factor cheie al celorlalte două situații financiare ale companiei. Venitul net la sfârșitul unei perioade devine o parte a activelor pe termen scurt ale companiei. Venitul net este, de asemenea, reportat în contul de fluxuri de numerar, unde servește ca element principal pentru activitățile operaționale. Vânzările înregistrate în perioada respectivă sunt adăugate și la activele pe termen scurt ale companiei drept conturi de primit.

În raportul de venit, analiștii vor analiza, de obicei, eficiența operațională a companiei. Prin urmare, raporturile cheie utilizate pentru analiza situației de venit includ marja brută, marja de operare și marja netă, precum și eficiența raportului fiscal și acoperirea dobânzii.

Situația fluxurilor de numerar

Situația fluxurilor de numerar oferă o vedere a lichidității generale a unei companii prin arătarea activităților de tranzacție în numerar. Raportează toate intrările și ieșirile de numerar pe parcursul unei perioade de contabilitate, cu o însumare a numerarului total disponibil.

Situațiile fluxurilor de numerar standard se vor împărți în trei părți: operare, investiție și finanțare. Această situație financiară evidențiază creșterea netă și scăderea numerarului total în fiecare din aceste trei domenii.

Porțiunea de operare este strâns legată de situația veniturilor, indicând numerar generat din câștigul net pe linia superioară. Activitățile de numerar operaționale includ, de asemenea, amortizarea și amortizarea, precum și orice amortizări operaționale, cum ar fi conturile neîncasate.

Celelalte două porțiuni din contul de fluxuri de numerar, investiții și finanțare, sunt strâns legate de planificarea capitalului pentru firmă care este interconectată cu pasivele și capitalurile proprii din bilanț. Activitățile de numerar investite se concentrează în principal pe active și arată achiziții și câștiguri de active din activele investite. Activitățile de finanțare a numerarului se concentrează pe finanțarea structurii capitalului, prezentând încasări din datorii și emisiuni de acțiuni, precum și plăți în numerar pentru obligații precum dobânzi și dividende.

O viziune cuprinzătoare

Toate cele trei situații contabile sunt importante pentru înțelegerea și analiza performanței unei companii din mai multe unghiuri. Situația veniturilor oferă o perspectivă profundă asupra activităților de bază care generează profit pentru firmă. Bilanțul și situația fluxurilor de trezorerie, cu toate acestea, se concentrează mai mult pe administrarea capitalului firmei atât din punct de vedere al activelor, cât și al structurii.

În general, companiile cu cea mai bună performanță vor obține note mari în ceea ce privește eficiența operațională, gestionarea activelor și structurarea capitalului. Conducerea este responsabilă pentru supravegherea acestor trei pârghii într-un mod care servește la interesul maxim al acționarilor, iar raportarea interconectată a acestor pârghii este ceea ce face ca raportarea situațiilor financiare să fie atât de importantă.