Simplu aleatoriu simplu
Ce este un eșantion simplu aleatoriu?Un eșantion simplu aleatoriu este un subset al unei populații statistice în care fiecare membru al subsetului are o probabilitate egală de a fi ales. Un eșantion simplu aleatoriu este menit să fie o reprezentare imparțială a unui grup.
Un exemplu de eșantion simplu aleatoriu ar fi numele a 25 de angajați aleși dintr-o pălărie de la o companie de 250 de angajați. În acest caz, populația este de 250 de angajați, iar eșantionul este aleatoriu, deoarece fiecare angajat are șanse egale de a fi ales. Eșantionarea aleatorie este utilizată în știință pentru a efectua teste de control aleatoriu sau pentru experimente orbite.
Nu există nicio metodă mai ușoară pentru extragerea unui eșantion de cercetare dintr-o populație mai mare decât eșantionarea simplă aleatorie. Selectarea subiecților complet la întâmplare din populația mai mare produce, de asemenea, un eșantion reprezentativ pentru grupul studiat.
01:16Simplu aleatoriu simplu
Înțelegerea eșantionului simplu aleatoriu
Cercetătorii pot crea un eșantion simplu aleatoriu folosind câteva metode. Cu o metodă de loterie, fiecărui membru al populației i se atribuie un număr, după care numerele sunt selectate la întâmplare.
Exemplul în care numele de 25 de angajați din 250 sunt alese dintr-o pălărie este un exemplu al metodei de loterie la locul de muncă. Fiecare dintre cei 250 de angajați li se va atribui un număr între 1 și 250, după care 25 dintre aceste numere ar fi alese la întâmplare.
Deoarece indivizii care formează subsetul grupului mai mare sunt aleși la întâmplare, fiecare individ din grupul mare de populație are aceeași probabilitate de a fi selectat. Acest lucru creează, în cele mai multe cazuri, un subset echilibrat care are cel mai mare potențial de reprezentare a grupului mai mare în ansamblul său, liber de orice părtinire.
Pentru populațiile mai mari, o metodă manuală de loterie poate fi destul de oneroasă. Selectarea unui eșantion aleator dintr-o populație mare necesită, de obicei, un proces generat de computer, prin care se utilizează aceeași metodologie ca și metoda loteriei, numai alocările de număr și selecțiile ulterioare sunt efectuate de computere, nu de oameni.
Cameră pentru eroare
Cu un eșantion simplu aleatoriu, trebuie să existe loc pentru eroare reprezentată de o variație plus și minus (eroare de eșantionare). De exemplu, dacă în același liceu ar fi fost efectuat un sondaj pentru a determina câți studenți sunt stângaci, un eșantionare aleatoriu poate determina că opt din cei 100 de eșantioni sunt stângaci. Concluzia ar fi că 8% din populația studenților din liceu sunt stângaci, când de fapt media globală ar fi mai aproape de 10%.
Același lucru este valabil indiferent de subiect. Un sondaj privind procentul populației de studenți care are ochii verzi sau este incapacitat fizic ar avea ca rezultat o probabilitate matematică ridicată bazată pe un sondaj simplu aleatoriu, dar întotdeauna cu o variație plus sau minus. Singura modalitate de a avea o rată de precizie de 100% ar fi să cercetezi toți cei 1.000 de studenți care, dacă este posibil, ar fi imposibil.
Cheie de luat cu cheie
- Un eșantion simplu aleatoriu necesită o porțiune mică, aleatoare a întregii populații, pentru a reprezenta întregul set de date, unde fiecare membru are o probabilitate egală de a fi ales.
- Cercetătorii pot crea un eșantion simplu aleatoriu folosind metode precum loterii sau trageri aleatorii.
- O eroare de eșantionare poate apărea cu un eșantion simplu aleatoriu dacă eșantionul nu sfârșește să reflecte cu exactitate populația pe care se presupune că o reprezintă.
Simplu aleatoriu versus probă aleatorie stratificată
Eșantioane simple aleatorii și eșantioane aleatorii stratificate sunt instrumente statistice de măsurare. Un simplu eșantion simplu este utilizat pentru a reprezenta întreaga populație de date. Un eșantion stratificat aleator împarte populația în grupuri mai mici sau straturi, pe baza caracteristicilor comune.
Spre deosebire de eșantioanele simple aleatoare, probele aleatoare stratificate sunt utilizate cu populații care pot fi ușor împărțite în diferite subgrupuri sau subseturi. Aceste grupuri se bazează pe anumite criterii, apoi alege aleatoriu elemente din fiecare în proporție de dimensiunea grupului față de populație.
Această metodă de eșantionare înseamnă că vor exista selecții din fiecare grup diferit - a cărui dimensiune se bazează pe proporția sa cu întreaga populație. Dar cercetătorii trebuie să se asigure că straturile nu se suprapun. Fiecare punct din populație trebuie să aparțină numai unui strat, astfel încât fiecare punct să se excludă reciproc. Suprapunerea straturilor ar crește probabilitatea ca unele date să fie incluse, scăzând astfel eșantionul.
Avantajele probelor simple aleatoare
Ușoritatea de utilizare reprezintă cel mai mare avantaj al eșantionării simple aleatorii. Spre deosebire de metodele de eșantionare mai complicate, cum ar fi eșantionarea stratificată aleatorie și eșantionarea probabilității, nu este nevoie să împărțiți populația în sub-populații sau să faceți alte măsuri suplimentare înainte de a selecta membrii populației la întâmplare.
Un eșantion simplu aleatoriu este menit să fie o reprezentare imparțială a unui grup. Este considerat un mod corect de a selecta un eșantion dintr-o populație mai mare, deoarece fiecare membru al populației are șanse egale de a fi selectat.
Deși eșantionarea simplă la întâmplare se dorește a fi o abordare nepărtinitoare a sondajului, poate exista prejudecată de selectare a eșantionului. Atunci când un set de probe din populația mai mare nu este suficient de inclusiv, reprezentarea întregii populații este înclinată și necesită tehnici de eșantionare suplimentare.
Dezavantajele probelor simple aleatoare
O eroare de eșantionare poate apărea cu un eșantion simplu aleatoriu dacă eșantionul nu sfârșește să reflecte cu exactitate populația pe care se presupune că o reprezintă. De exemplu, în eșantionul nostru simplu aleatoriu de 25 de angajați, ar fi posibil să tragem 25 de bărbați chiar dacă populația era alcătuită din 125 de femei și 125 de bărbați.
Din acest motiv, eșantionarea la întâmplare simplă este mai frecvent utilizată atunci când cercetătorul știe puțin despre populație. Dacă cercetătorul ar ști mai multe, ar fi mai bine să folosească o tehnică de eșantionare diferită, precum eșantionarea la întâmplare stratificată, care ajută la luarea în considerare a diferențelor din cadrul populației, cum ar fi vârsta, rasa sau sexul. Alte dezavantaje includ faptul că pentru eșantionarea de la populații mari, procesul poate dura și costisitor în comparație cu alte metode.
Compararea conturilor de investiții Denumirea furnizorului Descrierea divulgatorului de publicitate × Ofertele care apar în acest tabel provin din parteneriate de la care Investopedia primește compensații.