Definiție metodă înaltă-joasă
În contabilitatea costurilor, metoda high-low este o modalitate de a încerca să separe costurile fixe și variabile având în vedere o cantitate limitată de date. Metoda înaltă-mică implică preluarea celui mai înalt nivel de activitate și cel mai scăzut nivel de activitate și compararea costurilor totale la fiecare nivel.
Dacă costul variabil este o taxă fixă pe unitate și costurile fixe rămân aceleași, este posibil să se determine costurile fixe și variabile prin rezolvarea sistemului de ecuații.
Formulele pentru metoda înaltă-mică sunt
Calcularea rezultatului pentru metoda înaltă-mică necesită câțiva pași de formulă. Mai întâi, trebuie să calculați componenta de cost variabil, apoi componenta de cost fix, apoi să conectați rezultatele la formula modelului de cost.
În primul rând, determinați componenta costului variabil:
Costul variabil = HAC − Costul cel mai mic de activitate HAUs − Unitatea de activitate cea mai mică Unde: HAC = Cel mai mare cost de activitateHAUs = Cele mai mari unități de activitateCostul variabil este per unitate \ begin {align} & \ text {Costul variabil} = \ frac {\ text {HAC} - \ text {Cel mai mic cost de activitate}} {\ text {HAUs} - \ text {Cele mai scăzute unități de activitate}} \\ & \ textbf {unde:} \\ & \ text {HAC} = \ text {Cel mai mare cost de activitate} \\ & \ text {HAUs} = \ text {Cele mai mari unități de activitate} \\ & \ text {Costul variabil este pe unitate} \\ \ end {aliniat} Costul variabil = HAUs − Unitățile de activitate mai scăzuteHAC − Cel mai mic cost de activitate unde: HAC = Cel mai mare cost de activitate HAU = Unitatea de activitate cea mai mareCostul variabil este per unitate
În continuare, utilizați următoarea formulă pentru a determina componenta de cost fix:
Cost fix = HAC- (Cost variabil × HAU) \ begin {align} & \ text {Cost fix} = \ text {HAC} - (\ text {Cost variabil} \ times \ text {HAUs}) \\ \ end {aliniat} Cost fix = HAC- (cost variabil × HAU)
Utilizați rezultatele primelor două formule pentru a calcula rezultatul cu costuri reduse, utilizând următoarea formulă:
Cost ridicat = Cost fix + (Cost variabil × UA) unde: UA = Activitate unitară \ începe {aliniat} & \ text {Cost redus}} = \ text {Cost fix} + (\ text {Cost variabil} \ ori \ text {UA}) \\ & \ textbf {unde:} \\ & \ text {UA} = \ text {Activitate unitate} \\ \ end {aliniat} Cost ridicat-mic = Cost fix + (Cost variabil × UA) unde: UA = Activitatea unității
Ce vă spune metoda înaltă joasă?
Costurile asociate cu un produs, linie de produse, echipamente, magazin, regiune de vânzare geografică sau filială, constau atât din costuri variabile, cât și din costuri fixe. Pentru a determina ambele componente ale costului total, un analist sau un contabil poate utiliza o tehnică cunoscută sub numele de metoda înaltă-scăzută.
Metoda high-low este utilizată pentru a calcula costul variabil și fix al unui produs sau entitate cu costuri mixte. Este luat în considerare doi factori. Consideră totalul de dolari ai costurilor mixte la cel mai mare volum de activitate și totalul de dolari ai costurilor mixte la cel mai mic volum de activitate. Se presupune că suma totală a costurilor fixe este aceeași în ambele puncte de activitate. Modificarea costurilor totale reprezintă astfel rata variabilă a costurilor ori variația numărului de unități de activitate.
Cheie de luat cu cheie
- Metoda înaltă-scăzută este o modalitate simplă de a separa costurile cu informații minime.
- Simplitatea abordării presupune costurile variabile și fixe ca fiind constante, ceea ce nu reproduce realitatea.
- Alte metode de estimare a costurilor, cum ar fi regresia cu cel puțin pătrate, ar putea oferi rezultate mai bune, deși această metodă necesită calcule mai complexe.
Exemplu de utilizare a metodei High-Low
De exemplu, tabelul de mai jos prezintă activitatea pentru o brutărie de tort pentru fiecare din cele 12 luni ale unui an dat.
Mai jos este un exemplu al metodei ridicate de contabilitate a costurilor:
Lună | Torturi la cuptor (unități) | Cost total ($) |
ianuarie | 115 | $ 5.000 de |
februarie | 80 | $ de 4250 |
Martie | 90 | $ 4, 650 |
Aprilie | 95 | $ de 4.600 |
Mai | 75 | $ 3, 675 |
iunie | 100 | $ 5.000 de |
iulie | 85 | $ 4, 400 au |
August | 70 | $ 3.750 |
Septembrie | 115 | $ 5.100 dolari |
octombrie | 125 | $ 5.550 |
noiembrie | 110 | $ 5.100 dolari |
decembrie | 120 | $ 5700 de |
Cea mai mare activitate pentru brutărie s-a produs în luna octombrie, când a copt cel mai mare număr de prăjituri, în timp ce august a avut cel mai mic nivel de activitate, cu doar 70 de prăjituri coapte la un cost de 3.750 de dolari. Valorile costurilor adiacente acestor niveluri de activitate vor fi utilizate în metoda înaltă-mică, chiar dacă aceste sume de costuri nu sunt neapărat cele mai mari și cele mai mici costuri pentru anul.
Calculăm costurile fixe și variabile folosind următorii pași:
1. Calculați costul variabil pe unitate folosind niveluri de activitate ridicate și reduse
Costul variabil = TCHA − Costul total al activității scăzuteHAU − Unitatea de activitate cea mai scăzutăCostul variabil = 5.550 $ 3.750125-70 $ Costul variabil = 1.80055 $ = 32.72 USD pe tort, unde: TCHA = costul activității scăzute HAU = Unitatea de activitate cea mai înaltă \ începe {aliniată} & \ text {Cost variabil} = \ frac {\ text {TCHA} - \ text {Costul total al activității scăzute}} {\ text {HAU} - \ text {Unitatea de activitate cea mai mică}} \\ & \ text {Costul variabil } = \ frac {\ 5.550 $ - \ 3.750 $} {125 - 70} \\ & \ text {Cost variabil} = \ frac {\ 1.800 $} {55} = \ 32.72 $ \ text {per tort} \\ & \ textbf { unde:} \\ & \ text {TCHA} = \ text {Costul total al activității ridicate} \\ & \ text {HAU} = \ text {Cea mai mare unitate de activitate} \\ \ end {aliniat} Costul variabil = HAU- Unitatea de activitate cea mai scăzutăTCHA − Costul total al costului variabil cu activitate scăzută = 125-70 $ 5, 550− 3.750 $ Costul variabil = 55 $ 1.800 = 32.72 $ pe Cakewhere: TCHA = Costul total al activității ridicateHAU = Unitatea cu cea mai mare activitate
2. Rezolvați costurile fixe
Pentru a calcula costurile fixe totale, conectați costul ridicat sau mic și costul variabil la formula costului total:
Cost total = (VC × unități produse) + cost fix total 5.550 $ = (32.72 × 125 $) + cost fix total 5.550 $ = 4.090 $ + cost fix total Cost total fix = 5.550 $ - 4.090 $ = 1.460 $ unde: VC = cost variabil pe unitate \ începe {align} & \ text {Cost total} = (\ text {VC} \ times \ text {Units Produse}) + \ text {Cost Fixed Total} \\ & \ $ 5, 550 = (\ 32, 72 $ \ ori 125) + \ text {Cost total fix} \\ & \ 5, 550 $ = \ 4, 090 $ + \ text {Cost fix fix total} \\ & \ text {Cost fix fix total} = \ 5, 550 $ - \ 4, 090 $ = \ 1, 460 $ \\ & \ textbf {unde:} \ \ & \ text {VC} = \ text {Cost variabil per unitate} \\ \ end {aliniat} Cost total = (VC × unități produse) + cost fix total 5.550 $ = (32.72 $ × 125) + cost total fix 5.550 $ = 4.090 USD + Cost fixat total Cost total fix = 5.550 $ - 4.090 $ = 1.460 $ unde: VC = cost variabil pe unitate
3. Construiți ecuația costurilor totale pe baza calculelor de înaltă scădere de mai sus
Folosind toate informațiile de mai sus, ecuația costului total este următoarea:
Cost total = Cost fix total + (VC × unități produse) Cost total = 1.460 $ + (32.72 × 125 $) = 5.550 $ \ begin {aliniat} & \ text {Cost total} = \ text {Cost fix fix total} + (\ text { VC} \ times \ text {Unități produse}) \\ & \ text {Cost total} = \ 1.460 $ + (\ 32.72 $ \ ori 125) = \ 5.550 $ \\ \ end {aliniat} Cost total = Cost fix total + (VC) × Unități produse) Cost total = 1.460 $ + (32.72 × 125 $) = 5.550 USD
Acest lucru poate fi utilizat pentru a calcula costul total al diferitelor unități pentru brutărie.
Diferența dintre metoda înaltă joasă și analiza regresiei
Metoda înaltă-mică este o analiză simplă care necesită mai puține lucrări de calcul. Necesită doar punctele înalte și joase ale datelor și pot fi prelucrate cu un calculator simplu. De asemenea, oferă analistilor o modalitate de a estima costurile unitare viitoare. Cu toate acestea, formula nu ia în considerare inflația și oferă o estimare extrem de bruscă, deoarece are în vedere doar valorile extrem de mari și mici și exclude influența oricăror valori.
Analiza de regresie ajută și la prognozarea costurilor, comparând influența unei variabile predictive cu o altă valoare sau criterii. De asemenea, ia în considerare valorile periferice care ajută la rafinarea rezultatelor. Cu toate acestea, analiza de regresie este la fel de bună ca setul de puncte de date utilizate, iar rezultatele suferă atunci când setul de date este incomplet.
De asemenea, este posibil să tragem concluzii incorecte presupunând că doar pentru că două seturi de date se corelează între ele, una trebuie să provoace modificări în cealaltă. Analiza de regresie este, de asemenea, cel mai bine efectuată folosind un program de foi de calcul sau un program de statistici.
Limitări ale metodei High-Low
Metoda înaltă-joasă este relativ fiabilă, deoarece are în vedere doar două niveluri extreme de activitate. Punctele mari sau mici utilizate pentru calcul pot să nu reprezinte costurile suportate în mod normal la nivelurile respective din cauza unor costuri exterioare mai mari sau mai mici decât ar fi suportat în mod normal. În acest caz, metoda high-low va produce rezultate inexacte.
Metoda înaltă-scăzută nu este, în general, preferată, deoarece poate genera o înțelegere incorectă a datelor dacă există modificări ale ratelor de cost variabile sau fixe în timp sau dacă este folosit un sistem de prețuri la nivel. În cele mai multe cazuri din lumea reală, ar trebui să fie posibilă obținerea de mai multe informații, astfel încât costurile variabile și fixe să poată fi determinate direct. Astfel, metoda înaltă-scăzută trebuie utilizată numai atunci când nu este posibilă obținerea de date de facturare reale.
Compararea conturilor de investiții Denumirea furnizorului Descrierea divulgatorului de publicitate × Ofertele care apar în acest tabel provin din parteneriate de la care Investopedia primește compensații.