Investiții active vs. pasive: Care este diferența?

[Pam Krueger este fondatorul „WealthRamp” și co-gazdă a „MoneyTrack” pe PBS. Purtătoarea de cuvânt națională pentru The Institute for Fiduciary Standard, ea este un editorialist pentru Investopedia. Opiniile exprimate de cronicari sunt cele ale autorului și nu reflectă neapărat părerile Investopedia.]

Investiții active vs. pasive: o imagine de ansamblu

Ori de câte ori există o discuție despre investiții active sau pasive, aceasta se poate transforma destul de repede într-o dezbatere aprinsă, deoarece investitorii și managerii de avere tind să favorizeze puternic o strategie față de cealaltă. În timp ce investițiile pasive sunt mai populare în rândul investitorilor, există și argumente pentru beneficiile investițiilor active.

Investiții active

Investiția activă, așa cum îi spune și numele, ia o abordare practică și necesită ca cineva să acționeze în rolul de manager de portofoliu. Scopul gestionării active a banilor este de a bate randamentul mediu al pieței bursiere și de a profita din plin de fluctuațiile de preț pe termen scurt. Aceasta implică o analiză mult mai profundă și expertiza pentru a ști când trebuie să pivotați sau să ieșiți dintr-un anumit stoc, obligațiune sau orice activ. De obicei, un manager de portofoliu supraveghează o echipă de analiști care se uită la factori calitativi și cantitativi, apoi se uită la bile de cristal pentru a încerca să stabilească unde și când se va schimba prețul respectiv.

Investiția activă necesită încredere că cine investește portofoliul va ști exact momentul potrivit pentru a cumpăra sau a vinde. Gestionarea activă a investițiilor cu succes necesită să fie corectă mai des decât greșită.

Investiție pasivă

Dacă ești un investitor pasiv, investești pe termen lung. Investitorii pasivi limitează cantitatea de cumpărare și vânzare din portofoliile lor, făcând din aceasta un mod foarte eficient din punct de vedere al costurilor. Strategia necesită o mentalitate de cumpărare și deținere. Asta înseamnă să te împotrivești tentației de a reacționa sau de a anticipa orice următoare mișcare a pieței bursiere.

Exemplul principal al unei abordări pasive este achiziționarea unui fond de indici care urmează unul dintre indicii majori precum S&P 500 sau Dow Jones. Ori de câte ori acești indici își schimbă elementele constitutive, fondurile indicelui care le urmează își schimbă automat participațiile prin vânzarea stocului care pleacă și cumpărând stocul care devine parte a indicelui. Acesta este motivul pentru care este o afacere atât de mare atunci când o companie devine suficient de mare pentru a fi inclusă într-unul dintre indicii majori: Se garantează că stocul va deveni o deținere de bază în mii de fonduri majore.

Când dețineți mici piese de mii de acțiuni, vă câștigați profiturile pur și simplu participând la traiectoria ascendentă a profiturilor corporative în timp, prin intermediul pieței bursiere generale. Investitorii pasivi de succes urmăresc atenția asupra premiului și ignoră neplăcerile pe termen scurt - chiar și scăderi puternice.

Diferențele cheie

În programul lor de strategii de investiții și de gestionare a portofoliului, facultatea Wharton predă despre punctele tari și punctele slabe ale investițiilor pasive și active.

Investiție pasivă

Unele dintre principalele beneficii ale investițiilor pasive sunt:

• Taxe ultra-scăzute: Nu există nimeni care culege stocuri, deci supravegherea este mult mai puțin costisitoare. Fondurile pasive urmează pur și simplu indicele pe care îl folosesc ca reper.
• Transparență: este întotdeauna clar care sunt activele dintr-un fond index.
• Eficiența fiscală: Strategia lor de cumpărare și deținere nu duce în mod obișnuit la un impozit pe câștigurile de capital masiv pe parcursul anului.

Susținătorii investițiilor active ar spune că strategiile pasive au aceste puncte slabe:

• Prea limitat: fondurile pasive sunt limitate la un indice specific sau un set de investiții predeterminat, cu o variație mică sau deloc; astfel, investitorii sunt blocați în aceste dețineri, indiferent de ce se întâmplă pe piață.
• Reduceri mici: prin definiție, fondurile pasive nu vor mai bate niciodată piața, chiar și în perioadele de agitație, deoarece exploatațiile lor principale sunt blocate pentru a urmări piața. Uneori, un fond pasiv poate bate piața puțin, dar nu va afișa niciodată marile profituri pe care managerii activi le doresc, decât dacă piața în sine va crește. Managerii activi, pe de altă parte, pot aduce recompense mai mari (vezi mai jos), deși aceste recompense prezintă un risc mai mare.

Investiții active

Avantajele investițiilor active, conform Wharton:

• Flexibilitate: managerii activi nu sunt obligați să urmeze un anumit indice. Ei pot cumpăra acele „diamante în grosul” stocuri pe care cred că le-au găsit.
• Hedging: Managerii activi își pot acoperi pariurile folosind diverse tehnici, cum ar fi vânzări scurte sau opțiuni de vânzare, și pot ieși din stocuri sau sectoare specifice atunci când riscurile devin prea mari. Managerii pasivi sunt blocați cu stocurile pe care le deține indicele, indiferent de modul în care fac.
• Gestionarea impozitelor: Chiar dacă această strategie ar putea declanșa un impozit pe câștigurile de capital, consilierii pot adapta strategiile de gestionare a impozitelor către investitori individuali, cum ar fi prin vânzarea investițiilor care pierd bani pentru a compensa impozitele pe marii câștigători.

Dar strategiile active au aceste neajunsuri:

• Foarte scump: Thomson Reuters Lipper fixează raportul cheltuielilor medii la 1, 4 la sută pentru un fond de acțiuni gestionat activ, comparativ cu doar 0, 6 la sută pentru fondul mediu de capital pasiv. Taxele sunt mai mari, deoarece toate acele activități de cumpărare și vânzare declanșează costuri de tranzacție, fără să menționăm că plătiți salariile echipei de analist care cercetează alegerile de capitaluri proprii. Toate aceste taxe de peste zeci de ani de investiții pot ucide profituri.
• Risc activ: managerii activi sunt liberi să cumpere orice investiție pe care cred că ar aduce profituri mari, ceea ce este excelent atunci când analiștii au dreptate, dar groaznici când greșesc.

consideratii speciale

Deci, care dintre aceste strategii face investitorilor mai mulți bani? Ați crede că capabilitățile unui manager profesionist de bani ar trâmbița un fond de bază de indici. Dar nu o fac. Dacă ne uităm la rezultatele superficiale ale performanței, investițiile pasive funcționează cel mai bine pentru majoritatea investitorilor. Studiu după studiu (peste zeci de ani) arată rezultate dezamăgitoare pentru managerii activi.

Doar un procent mic din fondurile mutuale administrate activ se descurcă mai bine decât fondurile pasive cu indice.

Toate aceste dovezi potrivit cărora investițiile active pasive pot fi simplificând ceva mult mai complex, deoarece strategiile active și pasive sunt doar două părți ale aceleiași monede. Ambele există dintr-un motiv și mulți profesioniști îmbină aceste strategii.

Un exemplu excelent este industria de fonduri speculative. Administratorii fondurilor speculative sunt cunoscuți pentru sensibilitatea lor intensă la cele mai mici modificări ale prețurilor activelor. În mod obișnuit, fondurile speculative evită investițiile mainstream, însă aceștia aceiași manageri de fonduri speculative au investit de fapt aproximativ 50 de miliarde de dolari în fonduri index în 2017, potrivit companiei de cercetare Symmetric. În urmă cu zece ani, fondurile speculative au deținut doar 12 miliarde de dolari în fonduri pasive. În mod clar, există motive întemeiate pentru care chiar și cei mai agresivi manageri de active active aleg să utilizeze investiții pasive.

Cu toate acestea, rapoartele recente sugerează că în actuala revoltă a pieței din 2019, fondurile tranzacționate pe bursă (ETF) gestionate în mod activ sunt în creștere. În timp ce fondurile pasive încă domină în general, din cauza comisioanelor mai mici, investitorii arată că sunt dispuși să suporte taxele mai mari în schimbul expertizei unui manager activ care să-i ajute să-i ghideze pe toată volatilitatea.

Exemplu de investiții active vs. pasiv

Mulți consilieri în investiții consideră că cea mai bună strategie este o combinație de stiluri active și pasive. De exemplu, Dan Johnson este un consilier cu taxă exclusivă în Ohio. Clienții săi au tendința de a evita schimbările sălbatice ale prețurilor acțiunilor și par ideal pentru fondurile indexate.

El favorizează indexarea pasivă, dar explică: „Managementul pasiv versus activ nu trebuie să fie unul / sau o alegere pentru consilieri. Combinarea celor doi poate diversifica și mai mult un portofoliu și poate contribui efectiv la gestionarea riscului general”.

El spune că pentru clienții care au poziții mari de numerar, caută în mod activ oportunități de a investi în ETF-urile imediat după ce piața sa retras. Pentru clienții pensionari cărora le pasă cel mai mult de venituri, el poate alege activ stocuri specifice pentru creșterea dividendelor, menținând în același timp o mentalitate de cumpărare și deținere.

Andrew Nigrelli, consilier și manager al averii din Boston, este de acord. El ia o abordare bazată pe obiective în ceea ce privește planificarea financiară. El se bazează în principal pe strategiile de indexare a investițiilor pasive pe termen lung, mai degrabă decât pe alegerea de stocuri individuale și susține cu tărie investițiile pasive, totuși consideră că nu este vorba doar de randamentele importante, ci de randamentele ajustate la risc.

"Controlul sumei de bani [care] intră în anumite sectoare sau chiar companii specifice atunci când condițiile se schimbă rapid, poate proteja clientul."

Pentru majoritatea oamenilor, există un timp și un loc atât pentru investiții active, cât și pasive, pe parcursul unei vieți de economisire pentru repere majore precum pensionarea. Mai mulți consilieri se termină folosind o combinație dintre cele două strategii - în ciuda durerii, cele două părți își dau reciproc strategiile.

Cheie de luat cu cheie

• Investiția activă necesită o abordare practică, de obicei de către un manager de portofoliu sau un alt așa-numit participant activ.
• Investiția pasivă implică mai puțin cumpărare și vânzare și rezultă adesea ca investitorii să cumpere fonduri index sau alte fonduri mutuale.
• Ambele stiluri de investiții sunt benefice, dar investiția pasivă este mai populară în ceea ce privește cantitatea de bani investită. În plus, cel puțin la nivel superficial, investițiile pasive au făcut mai mulți bani istoric.
• În actuala tulburări de piață din 2019, investițiile active au devenit mai populare decât în ​​câțiva ani, deși pasivul este încă o piață mai mare.